Căzut-am cu ardoare în disperare neagră
Cu trupu-mi putrezit în mucegai scăldat
Cu unghia pe margini și o ureche oarbă
Am scorojit un nume strident și lăbărțat
Pe când în deznădejde voiam să dănțuiesc
Cu lacrimile nude pe gălbejit obraz
Călcat-am strâmb cu pasul și m-am împiedicat
Iar brațele umbrite mi-au tânguit extaz
Urlat-am din rănunchi cu o spectrală voce
Cu pleoapele de plumb în spori încătușate
O pelerină neagră îmi violează ochii
Și gâfâind mă las în mâini înmănușate
Pe când îmi căutam febril întunecimea
Am blestemat-o pe născătoarea sorții
Iar cel ce mă mușca când se lăsa iar noaptea
Era bărbatul negru,era Îngerul Morții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu