Sărutul îmbătat de viorele ude
În cenușie criptă și în mormântul trist
Ne putrezește lin sub lacătul uitării
Lăsând să fie-n el o odă pentru Christ
Îmbrățișarea a două trupuri goale
Stă prizonieră în lanțul de aramă
Un gong răsună în depărtări albastre
Pe cer nocturn furtuna se răstoarnă
Stă în mormânt la adăpost de viermi
Și când am dezvelit bucata de pământ
Zăceai acolo,neîncetând să gemi
Sărutul îmbătat de viorele ude
Cel adormit în groapa fără nume
Urlând pe veci încătușat de lacrimi
Povestea noastră el nu o poate spune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu