Un sanctuar de umbre în noapte
Călugării și-au luat robele lungi
Te zgârii pe spate cu unghiile dungi
Și gemi de durere,adânc,prefăcut.
Mai sorbi din licoare la sânul nesupt
Vecernia începe sub cer de fantasme
Ți-am lins peste piele amar cataplasme
Și râzi îmbătat de dor necerut.
Ești cald și e vremea să pleci
Cutreieri cucernic odăile reci
Ți-ai luat patrafirul cu ochii senini
Din negrul lor dens deja mă închini.
Te-am tras de haină cu mâna slobodă
Sfințenia noastră îmi pare chiar castă
Mă strângi întinat la pieptul tău greu
Dar stai cu ochii lipiți de fereastră.
Mă părăsești fără niciun regret
Te smulg de pe mine,te smulg de la sân
Lăsându-mă rece,o slujbă îngân
Tu un ales,iar eu păcătoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu