De mi-a mai rămas vreo dulceață
E carnea ta rece,un suflet de gheață
Amorul nostru-i amar ca și coarna
Am constatat că îmi place iar toamna
De mi-a mai rămas vreo atingere
E ploaia de-afară,ca o prelingere
La fel ca și stropii de sânge căzut
Ne-am sângerat în atriul stătut
De mi-a mai rămas vreo speranță
E ca o stare trecătoare de greață
La fel ca durerea comună din piept
Amar înecați de regret
Din zilele roz a rămas cenușiul
Am constatat că iubesc stacojiul
Te văd iar purtând paltonul cel negru
Mereu și mereu,dorit de funebru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu