NUNTA IN CER

Țesută din tenebre,am rochie de mireasă 
Doar îngerii mai știu secretul nunții noastre 
Prin cărțile lor vechi e scris cu rea cerneală 
Iubirea mea slobodă și ura ta nefastă 
  
Avid s-a desenat întâiul edificiu 
O orgă cam stricată ne-a ruinat unirea 
În valsul primenit de palmele sinistre 
Violoniștii par nebunii din ospiciu 
  
Creionul îngeresc nu are ascuțitoare 
Tocindu-se tăcut pe pânza înegrita 
Ne-a condamnat povestea să fie incompletă 
Uitată printre rafturi,tăcută,scorojită 
  
Buchetele de flori s-au scuturat de pizmă 
Costumul tău de mire a putrezit de lene 
Doar îngerii cei negri mai știu povestea noastră 
Din urne cu cenușă,din vremi apuse,terne 
  
  

  

AMOR DE CATIFEA

Te-am luat cu mine în zbor de libelulă 
Am aripile frânte dar tot te port senin 
Mai scutură-mi în față petale de satin 
Iubește-mă cu frig,e tremur în celulă 
  
Pe amortitul scaun umbrit de catifele 
Picior peste picior,mă urmărești perfid 
Mai uită-te la mine,suav,după perdele 
Cu ochii negri,goi,ca negrele mărgele  
  
Te-am strâns din amintiri cu ultima suflare 
Iubirea mea te doare,dar totuși nu îmi spui 
Un felinar pe mare,veioză pe-un perete 
Te-am luminat iubite,te rog să mai rămâi
  

MORTUAR

S-au strangulat munții de umerii tăi 
Găvanele seci geografic sunt văi 
Mă strângi deluros pe culmea din brațe 
În tremur nervos,patetic speranțe 
  
S-au înecat oceane în pleoape deschise 
Tu lasă o vâslă încet să se șteargă 
Mai strânge-mă-n palme ca pe un glod 
Cu râs de nerod adu barca neagră 
  
S-au adunat furtuni pe-neașteptate 
Culege-mi din buze stupide suspine 
Mă strângi în tornadă cu mâinile giulgi 
Coșciugul se rupe și cerul e dungi 
  
S-au spânzurat și fulgerele sus 
Extazul nebun ne-aruncă-n dureri 
Ce moarte suavă,așa ne-o dorisem 
Naiv suicid,uciși de plăceri 

AMAR PE LIMBA

De mi-a mai rămas vreo dulceață 
E carnea ta rece,un suflet de gheață 
Amorul nostru-i amar ca și coarna 
Am constatat că îmi place iar toamna 
  
De mi-a mai rămas vreo atingere 
E ploaia de-afară,ca o prelingere 
La fel ca și stropii de sânge căzut 
Ne-am sângerat în atriul stătut 
  
De mi-a mai rămas vreo speranță 
E ca o stare trecătoare de greață 
La fel ca durerea comună din piept 
Amar înecați de regret 
  
Din zilele roz a rămas cenușiul 
Am constatat că iubesc stacojiul 
Te văd iar purtând paltonul cel negru 
Mereu și mereu,dorit de funebru

EXORCISTUL

Un sanctuar de umbre în noapte
Călugării și-au luat robele lungi
Te zgârii pe spate cu unghiile dungi
Și gemi de durere,adânc,prefăcut.

Mai sorbi din licoare la sânul nesupt
Vecernia începe sub cer de fantasme
Ți-am lins peste piele amar cataplasme
Și râzi îmbătat de dor necerut.

Ești cald și e vremea să pleci
Cutreieri cucernic odăile reci
Ți-ai luat patrafirul cu ochii senini
Din negrul lor dens deja mă închini.

Te-am tras de haină cu mâna slobodă
Sfințenia noastră îmi pare chiar castă
Mă strângi întinat la pieptul tău greu
Dar stai cu ochii lipiți de fereastră.

Mă părăsești fără niciun regret
Te smulg de pe mine,te smulg de la sân
Lăsându-mă rece,o slujbă îngân
Tu un ales,iar eu păcătoasă.

CRUCIFICATI

Nu ești mai mult decât un capriciu 
Iar eu moftul tău la rangul de artă 
Din isterii grele se naște o ceartă 
Obrajii sunt arși de palmele false. 
  
Nu sunt mai mult ca o ghicitoare 
Din rebusul tău cunosc doar o literă 
Iar tu înțelept ști exact când mă doare 
Și te-am răsplătit cu lacrimi de viperă. 
  
Nu ești mai mult decât artificiu
Mă simt răbufnind,demonul de serviciu 
Din visele tale cunosc doar vreo trei 
În unul mă vrei, în altul nu vrei. 
  
Nu sunt mai mult decât o Madonă 
Iar tu ești mai mult un Christ răstignit 
Din crucea comună cunoaștem un lucru 
Ne-am condamnat și apoi izbăvit. 

  

SAH NEGRU

Amorul diurn e ultima pravilă 
Te rog pregătește un sarcofag 
Viciul de veghe e nepăsarea 
Litania e scrisă prin semne de fag. 
  
La primul obstacol fugim ca nebunii 
Un fost camarad e regele negru 
Nu-mi mai ești prieten,ascultă,îți spun 
Ai devenit iubitul de cedru. 
  
Astenic ne bat pionii pe tablă 
Vânați de cadavre și umbre pioase 
Plecăm printre cripte făcute din oase 
Iar ușa se-nchide ca scrum. 
  
Amorul nocturn e strajă prin noi 
Blestemul comun e un ateism 
Legați vom rămâne perfid,printr-un istm 
Dar dezlegați de vechiul convoi. 
  
La prima bătaie a vântului turbăm 
Pe tabla de șah sunt regina neagră 
Călărind o himeră tu îmi vii degrabă 
Și unul din altul mâncăm. 
  

SPANZURARE

Aș tortura torționarul cu milă 
Aș deveni moartea morții 
Aș fi iar soldatul ce sparge cu silă 
Paharul de vin de pe scrin. 
  
Aș îmbrăca odăjdii de demon 
Aș deveni un înger căzut 
Aș fi iar o mamă cu sânul nesupt  
Te-aș sparge în pântecul meu. 
  
Aș exorciza exorcismul 
Aș zidi din mortar mortarului casă 
Aș fi ca teroarea ce urlă de frică 
Tu mi-ai fi mire,dar n-aș fi mireasă 
  
 Aș deveni răzbunător  răzbunării
 Aș plăsmui visul primului vis 
 Ai încălcat ce cândva ai promis 
 Și te-am transformat în coșmar. 

  

INMORMANTARE

Privește și tu cortegiul recilor picături 
Invadator cotropește o ploaie zenitul 
Ai luat de pe cer și primele prescuri 
Coloana de amoruri se-nchină la geam 
  
Atinge concav mănunchiuri de ceară 
Mai fură pe-o pensulă acid neofitul 
Amurgul coboară în miazănoapte 
Tu calcă-i pe urme,salvează-ți ursitul
  
Privește moartea speriaților fulgi 
Închide în sticlă parfumuri sordide 
Stropește pe gât aroma nușcelei 
Și osul din piept inert se divide
  
Privește și tu funeraliile stropilor 
Liturghic te cheamă slujbele de apoi
Mai pune-ți pe cap mortuarul voal 
Și nu da motive de dor licantropilor 

VIOLET

Pe străzile pustii se-aud vacarme 
Regretele tardive și glasuri de copii
Au împroșcat orașul cu iz de violete
Cutremurând altarul albastrelor stafii

Văzduhul e murdar de negrele arome
Din colț în colț pândesc pierdute suflete
Ferestre înrămate de capete diforme
Stafiile s-au adunat să cugete...

E totul violet și plin de bântuire
Iar umbrele se-agață de firide
Vazduhu-i tulburat de țipete stridente
E adunarea fantomelor silfide.