În tremurul dintâi ne-am regăsit degrabă
Un braț e de argint și altul de aramă
Șuvoiul de cuvinte și ispășiri țesute
Pe trupuri se răsfrânge între acorduri mute
Mormântul e comun și mâinile se prind
Încet una de alta în cripta neiubirii
Mi-ai rupt o buză cu dinți de prădător
Dar am rămas neștearsă,fidelă izbăvirii
Pe când tomnatic pe noi dansează frunze
Te las să-mi fii din nou un diavol momitor
Sărută-mă avid,sunt clipe blestemate
Și vântul ne pictează încet,nemuritor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu