Încet pe catafalce se descompun speranțe
Orașul e topit de luna lui cuptor
Să ne unim nevrotic și mâinile-asudate
Încet,încet iubite,te simt tremurător
Căldura mare iar ți-a cioplit pe chip
Întâile grimase din plumbul amețit
Orașul taciturn spoiește în crud verde
Cadavre,falange,vertebre
Parfumul de roze ne poartă retoric
Iar ne-am legat la ochi cu minciuni
Găvanele ochilor ne sunt iară oarbe
Și geme orașul,și geme de luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu