Durerea mă asprise ca pe un pergament
Stafiile trecute cânta-au în surdină
Și inima-mi murea bătând în piept
Îmi amintesc cum mii de baionete
M-au secerat ca pe un lemn uscat
Cuvintele trădării lăsat-au multe pete
Nu poți să mai salvezi ce ai călcat
Îmi amintesc războiul de orgolii
Durerea mă secase pan'la os
Stafiile minciunii au ros ce era-n noi
Și am căzut,dar nu m-ai luat de jos
Îmi amintesc pe când mușcam țărâna
Îngenunchiată fiind de mișelii trecute
Și te-am urât ca pe dușmanul meu
Dar tac și port în mine umbre surde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu