PRIZONIERA

Te-am așteptat cu dor să vii iubite 
Lângă mormântul cu numărul impar 
Să stăm în cripta,să ne sorbim cuvinte 
Și să ne plângem pe umăr cu amar 
  

O lună argintată a răsărit iar goală 

Și stelele sunt prinse acum de țărmul mării 

Hai vino lângă mine să scrijelim pe cruce 

O ultimă poveste,apoi te dau uitării 

    
Te-am așteptat cu dor să vii iubite 
Și-am dăltuit stingher o dragoste amară 
Tu lespedea răstoarnă și mă eliberează
Că doar și tu o știi,nu pot ieși afară 

Iar norii au trecut și alții au venit 

Și membrele-mi sunt prinse în mormânt 

Trecut-a vremea toată,păcatu-i ispășit

Dar sufletul mi-e  încă zăvorât 

  
 Plutesc plângând prin cimitirul gol 
 Iar anii au trecut și alții au venit  
 Îndurerată fiind întreb a mia oară 
 Nu înțeleg iubite,mi-ai zis că am murit?