Printul

Le-am spus şi norilor de "ieri", să nu mai plângă.
Să lase soarele să-mi mai arunce-o rază-n geam.
Şi clipelor le-am spus că în zadar aleargă...
Dacă-n povestea ta, loc nu mai am.

Copacul

S-a iscat vantul...
Bantuie vise printre crengi.
Clopotnita veche asteapta
Inca un dans de final.
Iar cerul de jar s-a cam stins de un timp
Stejarul valseaza cu nimb
Si ochii tai negri se pierd in negura noptii.

Lucas

Iar dorm in paturi straine
Cu gandul la tine,
Ma trezesc tremurand...
Priveste-n oglinda, n-ai observat ca plang?
Ochii lui nu sunt ca ai tai, dar totusi...
Te regasesc cand il privesc pe el
E inlocuitorul fidel.
Te caut prin patul fierbinte
Acestia nu suntem noi...
Asa ca trezeste-te, rogu-te!
Strainul cu ochii goi... ne cam minte!

Gotic

Floare moarta, fata moarta
O padure de stejar...
Apa vie, apa moarta...
Inima pe un cantar.

Fata moarta, floare moarta
O iubire cu amar...
Prin padurea de mangrove
Cu otrava si nectar.

Fata moarta, floare moarta
Un pian rastalmacit...
O poveste innodata
Si dorit... si nedorit.

Floare moarta, fata moarta
Visul unei nopti tarzii...
Gura vie, gura moarta...
Raspantii si rapsodii.

Mira

Cine e Ea?
Nimeni nu știe...
Ea este fata cu chipuri o mie
O creatura cu ochii neon,
Ea este fata cameleon.

Gabriel

Spune-mi, iubite, oare suntem goi?
Nu se aude sunet dinauntru, nu se aude "noi"
Iar portile inimii tale s-au inchis demult
Cum poate fi iubire... doar pe mut?

Visam deseori sa-mi devii rasaritul
Prea mult ma scald in tenebre, stii bine...
Daca iti este greu, arunca chibritul
Traiesc si fara lumina... cu tine!

Spune-mi ca suntem amari, asa voi intelege
Iti amintesti cand te-am cerut cu imprumut?
Am dat tot ce aveam, tot ce puteam...
Dar nici macar atunci tu nu m-ai vrut!

Spune-mi, iubite, oare suntem doi?
Nu se citeste nimic in ochii tai...
As vrea sa-ti strig, sa plang ca nebunul...
Cum poate fi iubire... in unul?

Dorul de EL

Pumnalele cantate in mituri, dorite de ochii luptatorilor, descantate degraba de furia norilor, au devenit surorile vitrege ale buzelor tale amare!
Din povestea celui ce n-are, iubirea ne doare, fugim la capatul Pamantului, purtati de furia vantului, cautandu-ne!

Otrava de pe muntii care se bat cap in cap se scurge vartos pe culmile inrosite de sangele ce-mi zvacneste din suflet, din minte, din cuget!

Ce tare ma arde nepasarea ochilor tai calai!

Lasa-ma sa plang pe trunchiul tau sculptat, priveste-mi fata scaldata in roua, m-am indragostit de tine in numar de noua, nu are sens sa numaram dimensiunile, in toate te ador! Ah, te implor, nu ma goni in brate straine!

Da, s-a zis candva ca-mi voi plati toate pacatele, pe scena vietilor intortocheate s-au derulat toate actele, am trait, am murit, am inviat de mai multe ori, a mai ramas o singura scena: nicicand nu ma vrei, anatema!

Sabiile ascunse in codrii adanci s-au numarat: imi esti de trei ori imparat!

Pe drumul lovit de copitele cailor, la trecatoarea dintre doua inimi nebune, stapane si sclave, s-a proclamat o declaratie de razboi: Noi!

Mierea din edenuri uitate s-a statornicit in primul sarut, prelingandu-se pe umerii tai goi, nascuti sa fie eroi, fiindca acolo imi sprijin capul greu: chiar daca ma urasti, ramai un zeu!

Lasa-ma sa rad cu gura lipita de tine, joaca-te cu parul meu innodat, e pacat ca inainte de-a incepe, ai si abandonat; plecat, mereu esti plecat, undeva intr-un loc necunoscut, nestiut!

Da, s-a spus undeva ca voi trai ca sa ma vad murind, am devenit carne printre astre fugind dupa tine; de ce am lasat cerurile, de ce am ales dorurile pamantene, poate daca-mi raspunzi in final... va fi bine!

Tobele s-au spart inca o data, arama udata s-a prefacut in trup de barbat, asa ne-am iubit carnal, infernal, dansand impreuna nears; copiii din noi n-au stiut, n-au vazut ce final intristat ne-a furat... Ce pacat!

Pentru EL

Ochii tai caprui, aluna
Plang in ochii mei prea des
Ca o noapte fara luna
Ca furtuna fara miez.

Ochii tai caprui, amari
Plang in ochii mei mereu
Ma trezesc si imi tresari
Ca bataie-n pieptul meu.

Ochii nostri, impreuna
Sunt un singur univers...
Bate inima nebuna
In furtuna fara miez.

Pentru EA

Ai vrut să "dobândești" inima mea fragilă?
Mi-ai vorbit concret și-am înțeles prin felul tău.
Un fel aparte și-un zâmbet de copilă,
Dar n-ai putut, tot eu am fost cel "rău".

O sete nemiloasă te-a cuprins să o dorești -mi-ai spus-
Credeai că eu nu te-am bagat în seamă...
Oh, nu! Au fost cuțite care fără milă au străpuns...
Și-n locul unde-au fost nu-i gol, ci multa teamă!

Dorul de EA

M-au durut, m-au ars şi m-au lăsat fară putere lacrimile tale!
Şi ți-am promis că n-am să iert vreodată vinovatul care ți-a făcut atâta rău.
Am înțeles târziu cât de mult doare...
Târziu am înțeles că vinovat sunt eu!