Din ultimul zvacnet al mintii muribunde
Imaginea ta e ultimul lucru de pe retina
Preaplin s-a nascut un vers tremurand
Mereu alterat,mereu prins in tina…
Sarut de pamant prematur zavorat
Ultimul neuron se-aprinde ca un far
Incalceli nestiute si triunchiuri de nume
Mereu nestiuta,arzand ca un jar…
Nu-mi amintesc prea bine cine esti
Straine,de ce imi bati iar in poarta?
Tu insa ma stii,amar imi zambesti
Ma minti si dai vina pe
soarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu