OGLINDA

S-au secerat holdele sclerozate de timp

Granarul care ma hranea s-a ostenit prematur

Neghina din noi a scobit rana mea

Ne-am devenit calai in clinchete de clopot.

Robotica iubire se naste cenzurata de o frica

Coardele pianului intern ne-invata dizarmonic

Copertile romanului scris impreuna ne divid
Povestea se incepe cu un prolog stupid.

Mijind pervers din genele subtiri

Jungherul a taiat in doua ombilicul

Nu pot sa te mai tin in pantecul meu supt

Nu pot sa te mai vreau neintrerupt.

S-au secerat holdele atinse de cel Rau

Pleava dorintelor ne-a ars la capatai

In prima noapte a sufletului meu naiv

Ti-ai scris si rana-n cer pe ultimul calcai.

Praful si pulberea ne seaca de sperante

Arcusul combatut de degete tresare tulburat

Ne vrem unul pe altul la fel ca doua lemne

Am ars la fel ca pleava, am ars neincetat.