vineri, 29 septembrie 2017

ATLAS


Am incercat sa duc o mana spre zenit
Sa rup bucata din Raiul cel pierdut
Dar prizoniera sunt…pacatul imi e jug…

Si m-am cutremurat in asfintit.


Nu stiu daca tenebrele sunt pentru mine
Dar totusi lumina nu pot inca sa fiu
Ca samburele s-a uscat de timpuriu
O umbra devenit-am printre demoni…


In Cartea Vietii sunt ultima pe rand
Din inocenta graba un inger nu ma vede
Cu pixul a taiat penultimul cuvant
Sunt stearsa de pe lista si nu-mi vine a crede…


Cu talpa prinsa de fundul unei mari
Am luat pe umeri bolta si m-am trezit Atlas
Pupilele senine privesc spre negre zari
Am explodat intern de nechemari.







Niciun comentariu: