Un ascunzis pe fata in vazul tuturor
Un alfabet cu dor din inimi de poet
Ne vede lumea toata cand ne certam in vers
Si desuet ne scriem prin miere si otrava
Dar ei nu inteleg nascutul joc pervers
Cersindu-ne zabava.
In strofe ne iubim cu amintiri de foc
Prin slovele maiestre saruturile ies
Din brate si din trunchiuri am vrut ca sa iti tes
Emotii incalcite si indelung ravnite
Dorinte vechi,la fel dorinte noi
Prima lucrare la razboi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu