Zburam necontenit unul prin gandurile altuia,
prea plini de noi
si dam pe dinafara
cu ploi si cu noroi...
Pierduti in vesnicul desert de dinauntru
ne-am devorat in mult prea multe randuri
si numaram nisipul de pe plaja
care incape in ceasca de cafea.
Dansand printre norii tembeli
nici nu am apucat sa mai simt...
ca nu mai esti aievea...
ai plecat?
Luptand cu demoni teribili nu vezi
ca nu mai apuc sa te simt...
sunt nisip.
