Pe străzile pustii se-aud vacarme
Regretele tardive și glasuri de copii
Au împroșcat orașul cu iz de violete
Cutremurând altarul albastrelor stafii
Văzduhul e murdar de negrele arome
Din colț în colț pândesc pierdute suflete
Ferestre înrămate de capete diforme
Stafiile s-au adunat să cugete...
E totul violet și plin de bântuire
Iar umbrele se-agață de firide
Vazduhu-i tulburat de țipete stridente
E adunarea fantomelor silfide.
