Agonizez timpuriu pe pat de nevroze
Aș vrea să știu pe unde te petreci
O umbră preumblă buchete de roze
Credeam că ești tu,cu mâinile reci
Umezeala covorului mi-aduce aminte
De buzele tale răsfrânte-n alcool
Țigarea pe scrin așteaptă cuminte
Să ardă de tot, și-apoi pot să mor
Bagajul de lacrimi funest mă apasă
Veioza s-a spart că-i este rușine
Văzând că m-arunc în patul de fier
Jucându-mă teatru,crezând că-s cu tine
La poarta de vise îmi stai tu de strajă
Te plâng că ești mort și morții nu vin
Decât ca fantasme în iarna geroasă
Ca să m-aline,încă puțin…
