Un șold se arată ca neaua de palid
O mână ce cade anemic pe trunchi
Călcâiul străbate podeaua de piatră
Și pulpa e sclavă în veșnicul unghi
Un umăr se vede prin neagra mătase
Un deget tresaltă din mâinile albe
Iar gâtul coloană în templul străvechi
Susține o boltă din oasele salbe
Un cap de aramă tomnatic ieșea
Din roba albastră țesută cu pizmă
Iar trupul căzut pe marmura rece
Lăsa amintire o urmă de izmă
