duminică, 11 decembrie 2016

CEARA


Tu îmi atingi obrazul cu mâna tremurată 
Iar oasele-mi tresaltă din nou de bucurie 
Și lacrima greoaie îmi cade pe cămașă 
Iar sângele se varsă din nou în cochilie 
   
Eu mă retrag speriată de degetele reci 
Și te privesc cu ochii încarcerați de ceară 
Iar lacrima albastră îmi cade pe un umăr 
Și gura mi-e străpunsă de o licoare amară 
   
Tu îmi atingi obrazul cu buze înghețate 
Iar inima se zbate într-o mișcare trează 
Mă învelesc în tine ca într-o ploaie rece 
Străfulgerați de nourii ce încă ne veghează