Îmbrățișarea neagră a unui bocet vesel
A otrăvit un chip umbrit de rozacee
Un ultim vers ucis de inima bolnavă
Și o podoabă veche din jalnică femeie
Înlănțuirea verde a valului cu fiere
A otrăvit o gură ce vruse să slăvească
Iubirea blestemată pe care o voise
Pe vremea când râvnise cu o dorință proastă
Îmbrățișarea oarbă a bocetului vesel
Și zâmbete albastre ce stau înțepenite
Au părăsit femeia cu lacrimi de aramă
Ce tremura ostil din oasele cernite
