Un cal descompus de muște rebele
Nechează lugubru la poarta străveche
Iar coastele-i saltă ca zvelte zăbrele
În oglindirea izbirii de streche
Icnește amăgit țărâna uscată
O boală verzuie ar vrea să-l înhațe
Și bate silit cu potcoava zgâriată
În ghiarele morții ce vrea să-l agațe
Urlând neîncetat sub vălul de muște
Un cal istovit cu sete se-adapă
Se rupe de lumea cu vise cernute
Ucis cu orbire de somnul de piatră
