Prin cutele bătrâne degrabă te-ai pitit
Obraz mâncat de lepra amurgului învins
Și pielea îți atârnă în negre canioane
Șuvițele îți ard în focul de nestins
Un rictus ce se naște pe fața acum sură
M-a blestemat în noapte pictată cu mărgele
Și buzele răsfrânte formând o hâdă gură
Au preaslăvit otrava care ieșea din ele
Prin faldurile hainei degrabă te-ai ascuns
Un clănțănit de oase mi-aduce simfonie
Zăbrele ți-ai făcut din dinții inegriti
Și mi-ai adus ca dar,demonic,reverie
