Călcând pe frunze moarte cu o privire rece
Un spectru ruginit într-o pustie toamnă,
Țâșnește peste crucea cu mucegaiul nobil
Pe scările din scrum un vierme vrea să doarmă...
Sub unghiile albastre se vede neagră tină
Picioarele gălbui împodobesc uitarea,
Iar sânul dezvelit împodobit de gheață
Schimonosit de timp el și-a uitat chemarea.
Cutreierând prin lume cu degete amare
Și ocrotind un vierme ce nu vrea să adoarmă
Pășește peste crucea mâncată de un cariu
Un spectru bântuit de ultima sa toamnă.
