PACATUL

Mi-am desenat o aripă pe umăr 
Întâiul zbor nocturn ușor m-a îmbătat 
Se smulge dinăuntru dorința renegată 
Și penele de înger încet m-au invadat 
  
Pe umeri am sculptat o amintire hâtră 
Iar fulgii se aștern pe spatele aramă 
Am omorât cu patimi o castitate rară 
Iar carnea siluita am aranjat-o-n ramă 
  
Pe trupul mohorât de jalnice ispite 
Am desenat cu ac întâiul meu păcat 
Iar penele celeste ce zborul îl doreau 
S-au ofilit febril,timid și destrămat

  

CANTEC

Ascultă cum sună în palidă noapte 
Violul tomnatic al frunzelor gri 
Iar tobele bat în luna răpciune 
Și flamura veche așterne stafii 
  
 Ascultă cum cântă în osul nocturn 
 Blestemul de coarde din apa vioară 
 Vibrând însetat pianul se frânge 
 Și clapele-s prinse în ghiară de cioară 
  
 Ascultă cum sună în ceață tenebre 
 Silit se revoltă un trunchi putrezit 
 O vrajă străluce prin buzele negre 
 Și frunze uscate s-au scorojit

  

GOLICIUNE

Un șold se arată ca neaua de palid 
O mână ce cade anemic pe trunchi 
Călcâiul străbate podeaua de piatră 
Și pulpa e sclavă în veșnicul unghi 
  
Un umăr se vede prin neagra mătase 
Un deget tresaltă din mâinile albe 
Iar gâtul coloană în templul străvechi 
Susține o boltă din oasele salbe 
  
Un cap de aramă tomnatic ieșea 
Din roba albastră țesută cu pizmă 
Iar trupul căzut pe marmura rece 
Lăsa amintire o urmă de izmă 

  

PIATRA

Surâsul de piatră apare pe zid 
Un cântec răsare din umărul plin 
Un glas de aramă mă strigă pe nume 
Ar vrea un blestem să-mi dea din preaplin 
  
 Sărutul de piatră nervos scrijelit 
 Din gura pierdută se naște grotesc 
 O mână fierbinte mă scaldă în focuri 
 Și pletele negre pe umăr icnesc 
  
 Bărbatul din fier  zâmbește ușor 
 Un ochi însetat de vajnicul vals 
 O vrajă albastră în el m-a închis 
 Și zidul de piatră e tot ce-a rămas 

  

ADAM

Și sângele s-a prefăcut în plumb 
Pe torsul sau supt și ros de rugină 
Prin pletele negre îi curge nisip 
Icnind în caverne Adamul suspină 
  
Iar glasul e rupt de coardele albe 
Și limba îngheață prin nourii gri 
Suflarea îi zace captivă în groapă 
Un urlet dansează pe umeri pustii 
  
Și sângele s-a prefăcut în plumb 
În ochii adânci păcatul umbrește 
Iar brațul de piatră se rupse în două 
Și inima scrum jertfelnic scâncește 
  

  

CEARA

Tu îmi atingi obrazul cu mâna tremurată 

Iar oasele-mi tresaltă din nou de bucurie 

Și lacrima greoaie îmi cade pe cămașă 

Iar sângele se varsă din nou în cochilie 

   

Eu mă retrag speriată de degetele reci 

Și te privesc cu ochii încarcerați de ceară 

Iar lacrima albastră îmi cade pe un umăr 

Și gura mi-e străpunsă de o licoare amară 

   

Tu îmi atingi obrazul cu buze înghețate 

Iar inima se zbate într-o mișcare trează 

Mă învelesc în tine ca într-o ploaie rece 

Străfulgerați de nourii ce încă ne veghează 

FLUTURELE

O crisalidă verde lipită de noroi 
Călcată în picioare de un pantof greoi 
Culcată strâmb sub umbra celor doi 
Ce s-au înamorat și iată că stau goi 
  
 Un fluture de noapte cu aripa ruptă 
 Lovit de o migrenă și de o mână slută 
 Zburat-a pe sub șoldul ce încă se încântă 
 Urlând strivit de gura ce e suptă 
  
 Un fluture fricos cu aripile negre 
 Călcat de trunchiul pe care îl străvede 
 Își vede moartea și nu-i vine a crede 
 Nemângâiat spre somnul lin purcede 
  
 O crisalidă veche ce știe doar îngân 
 Călcată sub o talpă de un picior hapsân 
 Lovită de-un pantof care se vrea păgân 
 Icnește adormită și nu mai vrea stăpân 

  

PLANSET

 Îmbrățișarea neagră a unui bocet vesel 
 A otrăvit un chip umbrit de rozacee 
 Un ultim vers ucis de inima bolnavă 
 Și o podoabă veche din jalnică femeie 
  
 Înlănțuirea verde  a valului cu fiere 
 A otrăvit o gură ce vruse să slăvească 
 Iubirea blestemată pe care o voise 
 Pe vremea când râvnise cu o dorință proastă 
  
 Îmbrățișarea oarbă a bocetului vesel 
 Și zâmbete albastre ce stau înțepenite 
 Au părăsit femeia cu lacrimi de aramă
 Ce tremura ostil din oasele cernite 

  
  

FIER

 În brațe de fier amorul urlând 
 Blestemă cu sete dorința profană 
 Și fără să vrea se umple în nări 
 De izul de mort și ură umană 
  
 În cușca de fier amorul strigând 
 Trântește cu sete cătușele grele 
 Și stând neclintit el gustă amar 
 Rugina verzuie pe negre zăbrele 
  
 În trupul de fier fecioara păgână 
 Se zbate fățarnic în brațe fierbinți 
 Pe chipuri se vede lumina de lună 
 Amorul se zbate,își iese din minți 
  
 În gura de fier metalul topit 
 Un fluviu ce curge în suflete seci 
 Unit-a sub stele perechea de buze 
 Și arde iubirea în astrele reci 

  

RAZBUNARE

 Mușcat-am din pieptul cu iz de fantasmă 
 Cu lacrimi pe gură și fața în sânge 
 Și dinții au rupt din tine fâșie 
 Iar trunchiul greoi nu vrea a se frânge 
  
 Mușcat-am din chipul pe care-l iubeam 
 Cu ură în sufletul greu pedepsit 
 Și gura te-a strâns c-un jalnic sărut 
 Dar chipul gălbui e tot neclintit 
  
 Mușcat-am din trupul ce îl râvneam 
 Cu focul ce arde în mine urlând 
 Și gura ți-am ars,sărut am cerșit 
 Dar tot ce-am văzut e viața fugând 
  
 Mușcat-am din pieptul cu iz de trecut 
 Și rupta-am cu ură din tine bucată 
 Tu stai nemișcat și numeri cu dor 
 O mie de lacrimi pe fața uscată